Era una dintre acele repetate seri in care eu si dugy credeam sincer ca ne mancam ultima pomana, de la vreun bun coleg sau generoasa prietena, dar de fiecare data ne inselam caci soarta ne mai arunca cate o firimitura de pita, asa cat sa nu dam coltul. O ultima masa saracaciosa, chiar si pentru o singura persoana, impartita la doi oameni, ce aleg sa faca foamea impreuna la unul sau mai multe episoade, deja vazute si revazute, din “Two and a Half Men”, “Seinfeld” sau “Married with children”. Cu stomacul abia animat de cateva felii din cel mai ieftin sortiment de mezel, ce cu nesimtire se autointituleaza “Parizer de pui”, felii imbibate intr-un mustar ce trebuia sa ne taie greata, dar de fapt singurul lucru pe care il putea taia era foamea, si anesteziati de un optimism de-a dreptul retard ne uitam unul la altul si incepem sa cautam in scrumiera chistoace din care mai puteam trage vreun fum. Cu deficit de nicotina in sange, pe la miezul noptii imi iau inima-n dinti si fac o plimbare pe Magheru, pe la TNB si inchei la Universitate in speranta ca voi face rost de trei tigari, una s-0 fumez pe loc, iar cea de-a doua odata cu ovidiu in timp ce el o fumeaza pe a treia. V-am pierdut? Misiune indeplinita. Statisfactia de pe fata lui era parca provocata de tigara de dupa sex, nu cea din zicala: “Dupa o masa copioasa, o tigara canceroasa.”
demonulschiop.wordpress.com 